Credințele reprezintă alegeri-formulări vii, dar reductive față de realitate, care se cristalizează pe parcursul experimentării.

Actul de experimentare, care e și un act de creație, începe cu alegerea de experimentare, generală dar și specifică pe subiectele de experimentat; alegerea experimentării se face din conștiența sufletului și se continuă în inconștiența ființei umane (ne-conștientă de sine).

Ființa umană scufundată în planul de conștiință-vibrație ales pentru experimentare „se îmbibă” de tiparele existente în socialul înconjurător și interacționează cu energiile vii prin intermediul semenilor săi, a animalelor, a mediului natural, etc; la început trăirile sunt pure și detașate; ulterior încep semnificările și sensurile, susținute de tiparele sociale, prin care ființa umană începe să se definească – definirea prin exterior; începe aprecierea valorii agreate de social și definirea prin ea, și respingerea non-valorii agreate; odată cu diferențierea în acestea începe balansul între opusurile duale: ex definirea prin superioritate și trăirea în ea va genera trăirea inferiorității, în vieți diferite, rareori în aceeași existență; trăirea opusului negativ va fi perceput ca lipsă și va fi „înconjurat de explicații”; se naște astfel conștiința lipsei și sistemul de credințe din jurul ei; dar definirea printr-un exterior nouă, cum e superioritatea de exemplu, împreună cu consolidarea conștiinței lipsei – vor evolua în paralel cu îndepărtarea de conștiința de suflet cu toate atributele ei de manifestare; prin conștiința lipsei și sistemul de credințe ființa umană își va justifica, pe de o parte închiderea față de suflet și Divin, dar pe de altă parte se va adânci în experimentare, își va completa experimentarea pe palierul de conștiință; conștiința lipsei îi va alimenta în permanență dorințele și voința de a atinge obiectivul de experimentare, dar rezonant va atrage în manifestare constant lipsa pe care o creditează: lipsa resimțită de iubire (în paralel cu refuzul de a primi iubirea sufletului său) va determina ființa umană să caute iubirea în afara lui, să fie iubit și să primească iubirea (pe care o refuză pe de altă parte) – mintea preia dorința și face proiecția despre cum ar trebui să arate persoana care să i-o ofere și care ar fi împrejurările potrivite în acest sens (aspect de iluzie, căci iubirea nu poate veni din afară din moment ce ea este un dat al sufletului care există deja dar e refuzat) – ajunge să experimenteze ceea ce denumește iubire, care nu va genera o împlinire în sine, dar care va ajunge întotdeauna să se transforme în lipsa care a generat experiența – iar în acord cu conjuncturile de retrăire a lipsei se vor formula credințele asociate lipsei; de exemplu, dacă pe parcursul unei experiențe de iubire în cuplu am fost părăsit la un moment dat, ajung să întipăresc credința că iubirea mă face să fiu părăsit sau să pierd persoana iubită ceea ce va întări blocarea primirii iubirii dinspre suflet și posibilitatea manifestării ei în viața mea, și-mi va consolida lipsa iubirii. Subiectul devine cu timpul deosebit de complex.

Credințele devin alegeri perpetue în baza cărora ne continuăm experimentările și ne perpetuăm lipsurile resimțite; dar alegerile fiind bază de creație devine obligatoriu să ni se confirme credințele, ca să ne conștientizăm abilitățile de creatori; vom trăi experiențe în total acord cu credințele existente în noi, chiar dacă nu suntem conștienți de ele, și e obligatoriu să ni se adeverească credințele, nu există alte posibilități, căci alegerea ne e lăsată liberă.

În concluzie, lipsa și credințele asociate ne structurează obligatoriu experiențele în acord cu ele; din această perspectivă este adevărat ceea ce credem, căci nouă ni se va confirma întotdeauna credința; de ex. pentru cine crede (conștient sau inconștient, nu contează) că iubirea îl face să fie părăsit acest lucru i se va adeveri obligatoriu prin evenimente, situații, persoane, etc, care să-i ofere această perspectivă.

Dar vestea bună este că alegerea ne este lăsată liberă, ceea ce face ca odată cu conștientizarea credințelor, eliberarea lor și efectuarea de alegeri noi, viața noastră să se schimbe, în sensul nou ales.