Se referă la modul în care recepționezi informațiile din Tot ceea ce există.

Fiecare mod în care pot ajunge informațiile la tine este tributar planului de conștiință-vibrație prin care accesezi o informație.

În procesul de cunoaștere a Tot ceea ce există creat de Divin – sufletul alege să interacționeze cu energiile vii create – din toate planurile de conștiință și din perspectiva lor; cum altfel ai putea cunoaște o perspectivă decât scufundându-te în ea?

Perspectiva unei creații diferă în funcție de „locul” din care te uiți la ea; planurile de conștiință-vibrație duale (1-12) oferă o perspectivă „din exterior” și în opusuri, adică o vei percepe ca separată de tine și îi vei putea sesiza când un aspect extrem, când celălalt (bun-rău, alb-negru, pozitiv-negativ, superior-inferior, etc), pe rând, nu simultan; se dezvoltă atașamente și sensuri de ființă prin energiile cu care interacționezi (te definești prin a fi bun sau a fi rău, etc); îți percepi semenii ca separați și diferiți de tine; Divinul e perceput personal, și care ia lucrurile personal, ca o ființă care judecă, pedepsește sau binecuvântează, ca o forță de neînțeles, temută; tot în acord cu această perspectivă timpul este liniar, există trecut și viitor, timpul nu poate fi „oprit” într-un prezent.

Perspectiva planurilor non-duale (15-22) începe să devină „interioară”, opusurile să devină „una/unul și aceeași/același”, începi să faci diferența între energiile cu care interacționezi și tine însuți; începi să te simți din ce în ce mai conectat cu semenii tăi; Divinul este perceput exterior, până la planul 21 inclusiv, având caractere din ce în ce mai blânde și mai iubitoare, într-o tranziție dinspre o ființă înspre o AtotPrezență; începând cu planul 22 perspectiva Divinului devine interioară, omul începe să-L trăiască pe Divin în interiorul său, simte că devine una cu El; percepția timpului se schimbă odată cu migrarea conștiinței de la exterior la interior, omul accesează din ce în ce mai frecvent momente de prezență în sine, care sunt momente de prezent, el nu mai baleiază între trecut și viitor, devenindu-i perceptibil că nu există decât prezentul, iar trecutul și viitorul sunt iluzii și că prezentul îi oferă de fapt posibilitățile de acces la realitate.