Divinul creează fiecare suflet din „substanța” Sa în acord cu rolul care îi este atribuit și nivelul de conștiință/vibrație destinat; fiecare suflet este creat deplin și liber, totul este liber în Creație; sufletele create în nivelele de conștiință superioare au în dat posibilitatea de a deveni conștiente de sine și au alegerea liberă, ceea ce le permite experimentarea în acord cu necesitatea stabilită.

Experimentarea vizează cunoașterea a tot ceea ce este creat, iar asta presupune interacțiunea cu esența de creație din totul creat, din perspectivele diferite ale planurilor de conștiință existente; fiecare plan de conștiință existent, cu sufletele care aparțin lui, cu energiile vii ale lui, cu echilibrul lui, oferă o perspectivă specifică, „redusă” din perspectiva infinită a Divinului; Divinul însuși poate fi perceput diferit din diferite planuri de conștiință, un Adevăr viu infinit redus la reprezentarea posibilă din perspectiva planului: de la Dumnezeul binelui și răului, Dumnezeul care pedepsește și iartă, la Dumnezeul exterior din ceruri care devine interactiv și până la Dumnezeul interior, intrinsec.

În scopul experimentării sufletelor li se permite „coborârea” de la nivelul de conștiință în care au fost create în nivelul de conștiință ales pentru experimentare; în acest sens sunt generate corpuri subtile care să asigure medierea transpunerii într-un corp dens (numit fizic), potrivit mediului (planetei) selectat; corpurile subtile vor înmagazina rezultatele experiențelor și vor asigura continuitatea de experiență până la final; ființa nou creată prin transpunerea sufletului prin intermediul corpurilor subtile va avea întotdeauna nivelul de conștiință dominant – cel selectat pentru experimentare, „inferior” celui de creație, ceea ce face imposibilă re-amintirea cunoașterii de la nivel de suflet; de asemenea este prioritară alegerea de experimentare a sufletului în cadrul vieții de parcurs, și de aceea, ființa nu va avea acces la istoria vieților trecute; dar rămâne „un fir nevăzut” care leagă ființa și de alegerea pentru viața curentă și de conștiința de suflet, care să „așeze” ființa pe drumul său, care este, spre finalul experimentărilor, de a deveni conștientă de sine la nivelul conștiinței de suflet, cu toate experimentările alese completate, unitară în „treimea” sa, conștiință de ființă actuală – conștiință de suflet – Divin asumat, Fiu – Duh – Tată.

În același timp fiecare suflet este creat într-un specific, cu un anumit rol în economia divină, pe care și-l va urmări inconștient în fiecare întrupare; acest specific îi va impregna intim toate experimentările, și în toate se va manifesta în cadrul lui, redus la nivelul de conștiință experimentat; el este „un fir roșu” posibil de decelat pe măsura accesării unor planuri de conștiință superioare.

Experimentările se realizează în două etape principale, acțiune-compensare (aspect de karmă) și conștientizare-eliberare.